Pe pagina unui plan de găzduire vezi de obicei spațiul, numărul de site-uri și căsuțele de e-mail. Mai jos apar CPU, RAM, I/O, procese și inodes. Sunt limitele care decid cât de repede răspunde site-ul când are vizitatori, iar diferența dintre două planuri stă adesea aici, nu în gigabytes.
Pe găzduirea partajată, același server găzduiește conturile mai multor clienți. Limitele există ca un singur site să nu poată ocupa tot serverul și să-i încetinească pe ceilalți. Te protejează și pe tine de consumul vecinilor.
CPU: cât procesor poate folosi contul
CPU e timpul de procesor pe care contul tău îl poate folosi. O limită de „1 CPU” înseamnă, în practică, echivalentul unui nucleu de procesor ocupat complet. Un site WordPress folosește procesorul la fiecare pagină generată de PHP, la căutări, la importuri și la sarcinile programate.
Când limita e atinsă, serverul încetinește contul: cererile așteaptă la rând până se eliberează procesorul. Vizitatorii simt asta ca pagini care se încarcă greu, mai ales când vin mulți deodată.
RAM: memoria pentru procesele site-ului
RAM-ul e memoria folosită de procesele care rulează pentru site, în principal PHP. Fiecare cerere care generează o pagină ocupă o parte din memorie cât timp rulează.
Memoria nu se poate împărți „mai încet”, ca procesorul. Dacă procesele contului ar trece de limită, serverul refuză sau oprește procesele noi, iar vizitatorul vede o eroare, de obicei 500 sau 503. O singură operație grea, cum ar fi un export mare de comenzi, poate cere mai multă memorie decât zeci de pagini obișnuite.
Nu confunda limita contului cu memory_limit din PHP. Aceasta din urmă e memoria maximă a unui singur script și se setează separat, din cPanel sau din aplicație.
I/O: viteza de citire și scriere pe disc
I/O arată câte date poate citi și scrie contul pe disc într-o secundă, de exemplu 10 MB/s. Contează la importuri de produse, la backup-urile făcute din interiorul site-ului, la redimensionarea imaginilor și la bazele de date mari.
Când limita e atinsă, operațiile cu discul durează mai mult. Stocarea NVMe e rapidă, dar limita de I/O rămâne limita contului, indiferent cât de rapid e discul.
Procese: câte cereri rulează în același timp
Aici intră două valori. Procesele de intrare (EP, de la entry processes) sunt cererile care rulează simultan în cont, de exemplu vizitatori care încarcă pagini PHP în aceeași clipă. Numărul total de procese (NPROC) include tot ce rulează în cont: PHP, sarcini cron, conexiuni de e-mail.
Dacă limita e atinsă, cererile noi primesc o eroare până se eliberează un loc. Pe serverele cu CloudLinux, eroarea tipică e „508 Resource Limit Is Reached”.
O pagină rapidă ocupă un proces doar o fracțiune de secundă. Una lentă îl ține ocupat mult mai mult, așa că un site lent atinge mai ușor limita de procese, chiar cu trafic modest.
Inodes: câte fișiere are contul
Un inode corespunde unui fișier sau unui folder. Limita de inodes spune câte fișiere poate avea contul, indiferent cât de mari sunt. Contează fiecare imagine, fiecare fișier al unui plugin, fiecare mesaj de e-mail păstrat pe server și fiecare fișier de cache.
Când limita e atinsă, contul nu mai poate crea fișiere noi: încărcările eșuează, pluginurile nu se mai actualizează, iar mesajele noi pot să nu mai ajungă în căsuță. De aceea un cont cu mult spațiu liber poate avea totuși probleme.
Unde vezi consumul în cPanel
În cPanel, în coloana de statistici din dreapta, vezi spațiul folosit și, dacă e setată o limită, numărul de fișiere. Pe serverele cu CloudLinux apar acolo și procesorul, memoria, I/O și procesele, iar pagina „Resource Usage” arată graficele pe zile și momentele în care contul a atins limitele.
Pe planurile TrueCloud, procesorul, memoria, spațiul și numărul de site-uri sunt scrise pe pagina fiecărui plan, de exemplu la găzduirea web. La reseller hosting, limitele de CPU, RAM și I/O se aplică fiecărui cont cPanel în parte.
Ce faci când atingi o limită
- Caută cauza. Uită-te în „Resource Usage” la ora vârfurilor și compar-o cu jurnalele de acces: un bot agresiv, un import programat sau un plugin de backup pot explica un vârf.
- Folosește cache. O pagină servită din cache nu mai rulează PHP, deci nu mai consumă procesor, memorie sau procese. Pe WordPress, asta face LiteSpeed Cache.
- Curăță fișierele. Backup-urile vechi lăsate în cont, folderele de cache uitate și căsuțele pline de mesaje vechi consumă inodes.
- Mută sarcinile grele. Importurile și rapoartele mari merg mai bine noaptea, când site-ul are puțini vizitatori.
- Treci pe un plan mai mare când consumul e constant, nu doar în câteva vârfuri, și ai eliminat cauzele evitabile.
Dacă ai nevoie de procese care rulează permanent sau de software instalat de tine, un plan de găzduire partajată nu e potrivit, oricât de mare ar fi. Acolo e locul unui VPS.
Întâi măsori, apoi schimbi planul
Un site optimizat, cu cache și fără fișiere inutile, încape adesea într-un plan mai mic decât pare. Unul lent și neîntreținut atinge limitele și pe un plan mare. Măsoară întâi consumul, apoi decide dacă ai nevoie de mai multe resurse.



