Un client îți spune că oferta trimisă ieri a ajuns în spam. Sau, mai rău, nu spune nimic, pentru că n-a văzut-o. Cauza poate fi conținutul mesajului, dar de multe ori e mai simplă: serverul care a primit mesajul nu a putut verifica dacă vine chiar de la domeniul tău.
Verificarea se face prin trei înregistrări DNS: SPF, DKIM și DMARC. Mai jos vezi cum afli ce s-a întâmplat cu un mesaj și cum verifici fiecare înregistrare.
Primul pas: antetele mesajului
Cere destinatarului să-ți trimită antetele complete ale mesajului sau trimite-ți singur un mesaj de test pe o adresă Gmail. În Gmail, deschizi mesajul, apeși pe meniul cu trei puncte și alegi „Afișează originalul”. Sus apar direct rezultatele pentru SPF, DKIM și DMARC. În Outlook pe calculator, deschizi mesajul, mergi la File (Fișier), apoi Properties (Proprietăți), iar antetele sunt în caseta „Internet headers”.
În text, caută linia Authentication-Results. Pentru fiecare verificare vei vedea pass (a trecut), fail (a picat), softfail sau none (înregistrarea lipsește). Un fail sau un none îți spune exact unde să cauți.
SPF: cine are voie să trimită
SPF (Sender Policy Framework) e o înregistrare TXT în DNS-ul domeniului, cu lista serverelor care au voie să trimită e-mail în numele lui. Începe cu v=spf1 și se termină de obicei cu ~all (mesajele de la alte servere sunt tratate ca suspecte) sau -all (sunt respinse).
Greșelile frecvente:
- Două înregistrări SPF pentru același domeniu. Regula e una singură; dacă sunt două, verificarea eșuează. Serviciile noi se adaugă în înregistrarea existentă.
- Un serviciu uitat. Dacă trimiți newslettere, facturi sau notificări printr-un serviciu extern, și acesta trebuie inclus, cu mecanismul
include:indicat de furnizorul lui. - Prea multe căutări DNS. Standardul SPF permite cel mult 10 căutări DNS la verificarea unei înregistrări. Un
include:poate aduce la rândul lui alte căutări, așa că o listă lungă de servicii trece ușor de limită, iar verificarea dă eroare.
DKIM: semnătura mesajului
DKIM (DomainKeys Identified Mail) pune o semnătură digitală pe fiecare mesaj trimis. Cheia publică stă în DNS, într-o înregistrare TXT de forma selector._domainkey.domeniu.ro. Serverul care primește mesajul o folosește ca să verifice că mesajul vine de la domeniul tău și nu a fost modificat pe drum.
Fiecare serviciu care trimite în numele domeniului are cheia lui DKIM, cu selectorul lui. Dacă mesajele de pe server trec verificarea, dar cele din aplicația de facturare nu, probabil lipsește cheia DKIM a aplicației.
DMARC: regula pentru mesajele care pică verificarea
DMARC stă tot într-o înregistrare TXT, la _dmarc.domeniu.ro. Spune serverelor ce să facă cu mesajele care pică SPF și DKIM: p=none (doar raportează), p=quarantine (le pune în spam) sau p=reject (le respinge). Cu rua= primești rapoarte despre cine trimite în numele domeniului.
DMARC mai cere ca domeniul din adresa expeditorului (câmpul From) să fie aliniat cu domeniul verificat prin SPF sau prin DKIM. Un mesaj poate trece SPF pentru domeniul serviciului de newsletter și totuși să pice DMARC, dacă From e adresa firmei tale.
Pornește cu p=none, citește rapoartele câteva săptămâni și abia apoi treci la quarantine sau reject. Altfel riști să blochezi chiar mesajele legitime trimise de un serviciu uitat.
Cum verifici înregistrările
Din linia de comandă, pe Windows sau pe Mac:
nslookup -type=txt domeniu.ropentru SPF;nslookup -type=txt selector._domainkey.domeniu.ropentru DKIM, cu selectorul serviciului;nslookup -type=txt _dmarc.domeniu.ropentru DMARC.
Pe Linux sau pe Mac poți folosi și dig txt domeniu.ro. Dacă ai schimbat de curând o înregistrare, rezultatul poate dura până la expirarea TTL-ului vechi, adică timpul cât serverele DNS păstrează valoarea anterioară.
Alte cauze frecvente
- Formularele din site. Un formular de contact care pune adresa vizitatorului în câmpul From trimite, de fapt, un mesaj „de la” gmail.com sau yahoo.com de pe serverul tău, iar acesta pică DMARC. Expeditorul trebuie să fie o adresă de pe domeniul tău; adresa vizitatorului se pune la Reply-To, ca răspunsul să ajungă la el. Cel mai sigur, site-ul trimite prin SMTP autentificat, cu o căsuță reală.
- Redirecționările. Un mesaj redirecționat automat poate pica SPF la destinația finală, pentru că pleacă de pe alt server. DKIM rezistă de obicei redirecționării.
- Adrese invalide în liste. Mesajele trimise des către adrese inexistente strică reputația domeniului.
- Conținutul. Un mesaj doar cu o imagine, cu linkuri scurtate sau cu atașamente neobișnuite ridică suspiciuni, chiar dacă autentificarea e corectă.
Ce cer Gmail și ceilalți furnizori mari
Din 2024, Google cere tuturor expeditorilor către Gmail SPF sau DKIM, înregistrări DNS valide pentru serverul care trimite și conexiune TLS. Cei care trimit peste 5.000 de mesaje pe zi către adrese Gmail au nevoie de SPF, DKIM și DMARC, de domeniu aliniat și de dezabonare cu un singur clic pentru mesajele de marketing. Detaliile sunt în ghidul Google pentru expeditori (se deschide într-o filă nouă).
La Email Business TrueCloud, autentificarea domeniului cu SPF, DKIM și DMARC o configurăm noi. Dacă trimiți și prin alte servicii, cum ar fi o platformă de newsletter, acestea trebuie adăugate în aceeași înregistrare SPF și au nevoie de propriile chei DKIM.
Pornește de la un mesaj real
Pornește de la antetele unui mesaj real, nu de la presupuneri. Dacă autentificarea trece și mesajele tot ajung în spam, uită-te la conținut, la liste și la reputația domeniului. Dacă nu trece, problema e aproape sigur în DNS și se repară în câteva minute.



