DNS (Domain Name System) e sistemul care transformă numele domeniului în adresele serverelor. Când cineva deschide firma.ro sau trimite un mesaj la office@firma.ro, calculatorul lui întreabă DNS-ul unde să meargă. Răspunsul vine din înregistrările domeniului tău.
Nu trebuie să știi tot despre DNS ca să ai un site. Merită totuși să știi ce face fiecare înregistrare, pentru că o greșeală aici oprește site-ul sau e-mailul, chiar dacă serverul funcționează normal.
Nameserverele: unde se administrează zona
Nameserverele sunt serverele DNS care au autoritate asupra domeniului. Le setezi la registrar, firma prin care ai înregistrat domeniul, și arată de obicei ca ns1.furnizor.ro și ns2.furnizor.ro.
Toate celelalte înregistrări stau în zona DNS de pe aceste nameservere. Dacă nameserverele indică furnizorul de găzduire, zona o editezi din cPanel, la „Zone Editor”. Dacă indică un serviciu DNS separat, o editezi acolo. O modificare făcută în alt loc nu are niciun efect, și aici apare cea mai frecventă confuzie.
Înregistrarea A: adresa serverului
Înregistrarea A leagă un nume de o adresă IPv4, de exemplu firma.ro de 203.0.113.10. Când muți site-ul pe alt server, schimbi adresa din înregistrarea A a domeniului și, de obicei, și pe cea a subdomeniului www.
Înregistrarea AAAA face același lucru pentru adresele IPv6. Dacă ai o înregistrare AAAA veche, care indică un server la care nu mai ești, o parte din vizitatori ajung acolo. Ori o actualizezi, ori o ștergi.
CNAME: un nume trimis spre alt nume
CNAME face dintr-un nume un alias pentru alt nume. Un exemplu des întâlnit e www.firma.ro ca alias pentru firma.ro: când se schimbă adresa IP a domeniului, www o urmează automat. Serviciile externe, cum ar fi un magazin găzduit în altă parte, îți cer adesea un CNAME.
Două reguli îți scutesc timp. Un nume cu CNAME nu poate avea alte înregistrări, deci nu poate avea în același timp și MX sau TXT. De aceea, domeniul principal (firma.ro, fără subdomeniu) nu poate fi CNAME, pentru că are deja înregistrările de nameservere.
MX: cine primește e-mailul
Înregistrările MX spun ce servere primesc e-mailul domeniului. Fiecare are o prioritate: numărul mai mic e încercat primul, iar celelalte servesc drept rezervă. Un MX indică un nume de server, nu o adresă IP.
E-mailul și site-ul sunt independente în DNS. Poți avea site-ul la un furnizor și e-mailul la altul, fiecare cu înregistrările lui. Când muți doar site-ul, nu atinge înregistrările MX.
TXT: verificări și reguli
O înregistrare TXT conține text citit de alte servicii. În ele stau SPF, DKIM și DMARC, care spun cine are voie să trimită e-mail în numele domeniului. Tot aici pui codurile de verificare cerute de Google Search Console, de Microsoft 365 sau de alte servicii, ca să dovedești că domeniul e al tău.
Poți avea mai multe înregistrări TXT pe același nume, cu o excepție importantă: SPF trebuie să fie una singură. Detaliile sunt în articolul despre SPF, DKIM și DMARC.
Mai poți întâlni înregistrarea CAA, care spune ce autorități au voie să emită certificate SSL pentru domeniu. Dacă există una și nu include Let’s Encrypt, certificatul gratuit nu se poate emite.
TTL și propagarea
Fiecare înregistrare are un TTL (time to live), în secunde: cât timp alte servere DNS păstrează răspunsul înainte să întrebe din nou. Cu un TTL de 3600, o schimbare poate fi văzută de unii vizitatori abia după o oră, pentru că serverul lor DNS mai ține valoarea veche.
Asta e „propagarea”: nu o transmitere treptată a schimbării, ci expirarea pe rând a valorilor vechi. Înainte de o mutare planificată, scade TTL-ul la 300 de secunde cu o zi înainte. Schimbarea nameserverelor durează de obicei mai mult, uneori o zi sau două, pentru că și registrul extensiei păstrează valorile vechi un timp.
Cum verifici ce vede internetul
Din linia de comandă, pe Windows, Mac sau Linux:
nslookup -type=ns firma.roarată nameserverele;nslookup firma.roarată adresa IP;nslookup -type=mx firma.roarată serverele de e-mail;nslookup -type=txt firma.roarată înregistrările TXT.
Dacă adaugi la final adresa unui server DNS public, de exemplu nslookup firma.ro 1.1.1.1, vezi ce răspunde acel server, nu cel din rețeaua ta. Diferența dintre cele două îți spune dacă schimbarea a ajuns sau doar mai așteaptă expirarea TTL-ului.
Greșeli frecvente
- Modificarea zonei în alt loc decât cel indicat de nameservere.
- Ștergerea înregistrărilor MX la mutarea site-ului, care oprește e-mailul.
- Adăugarea unei a doua înregistrări SPF în loc să o completezi pe cea existentă.
- O înregistrare A sau AAAA uitată, care indică serverul vechi după o mutare.
- Transferul domeniului fără copia zonei. Dacă domeniul folosește DNS-ul registrarului vechi, zona trebuie refăcută la noul furnizor înainte de transfer, altfel site-ul și e-mailul se opresc.
Înainte de orice schimbare
Salvează zona actuală: o captură de ecran sau un export din panou. Dacă ceva nu merge după modificare, poți pune înapoi valorile vechi în câteva minute. Schimbă o singură înregistrare odată și verifică rezultatul cu nslookup înainte să treci la următoarea.



